Astrolog Alice Sârbu

Evenimentele din ultima perioada m-au dus cu  gandul la primii mei pasi pe taramul astrologiei. Era in toamna lui 2013 cand am intrat in contact cu aceasta arta a cunoasterii launtrice a omului, arta care avea sa imi fie dezvaluita, pas cu pas, pana in acest moment si care inca simt ca mai are multe sa ma invete.

De ce m-am gandit acum la asta? Poate pentru ca atunci, ca si acum, aveam cam tot ceea ce isi putea dori o persoana, mai putin pace. Ma simteam sechestrata intr-un loc de munca pe care nu il mai doream, aveam un cerc de prieteni si apropiati in care ma simteam sufocata, eram captiva intr-o relatie de cuplu care nu imi oferea bucurie si siguranta.

In aceasta stare am intrat pentru prima oara in cabinetului persoanei care avea sa imi fie astrolog, psiholog, mentor si antrenor pentru urmatorii cinci ani. Am invatat foarte multe in aceasta perioada, dar cred ca lectia cea mai adecvata contextului actual este cea legata de curaj.

Imi aduc si acum aminte acea intalnire in care l-am primit pe Curaj – un creion care are in cap o jucarie mica, sub forma de clown, cu un guler sub forma de elice care se si roteste cand sufli In el. O caricatura extrem de potrivita, metafora pentru ceea ce este cu adevarat curajul. Pentru ca, departe de a fi ceea ce vedem in filmele cu supereroi, in serialele cu fiinte cu puteri paranormale sau in mitologie, curajul este ceva mult mai subtil, mai volatil si mai sensibil.

Curaj este sa recunosti ca iti este frica si totusi sa continui.

Curaj este sa nu ai nici o certitudine, nici o promisiune, nimic stabil si, totusi, sa incerci.

Curaj este sa nu stii daca vei avea maine ceva de mancare si totusi sa oferi ceea ce ai astazi unui om care are nevoie.

Curaj este sa ajuti fara sa ai certitudinea ca vei fi ajutat, sa oferi fara sa te astepti ca vei primi, sa fii acolo pentru altul fara sa stii daca el va fi prezent la nevoie pentru tine.

Imi aduc aminte foarte bine aceasta discutie, cu polemica care a decurs si concluziile pe care le-am tras. Toata viata ma considerasem o persoana curajoasa, justa, ferma si sincera, care nu se teme de nimic, si mi-a fost greu sa recunosc ca realitatea era putin diferita.

In fapt nici unul dintre noi nu este expert la nivel de curaj, de aceea au atat de mare popularitate filmele cu supereroi – avem nevoie de idoli pe care sa proiectam toate valentele pozitive pe care nu suntem pregatiti sa le exprimam in plenitudine. Ceva de genul: as avea eu curaj ca si Superman daca as fi invincibil si as putea zbura, as avea eu curaj ca si Batman daca as avea multi bani si acces la cea mai performanta tehnologie, as avea eu curaj ca si Iron Man daca as avea costumul lui. Si proiectam astfel totul in afara noastra, protejati la nivel mental de conditionalitatea implacabila: “as avea eu curaj, daca…”.

 In acest punct ma gaseam eu, in afirmarea si reafirmarea faptului ca eu am curaj, dar circumstante din afara mea ma impiedica sa fac si mai ales sa fiu ceea ce imi doresc. Aceasta a si fost una dintre cele mai importante teme ale programului meu de dezvoltare personala si am inteles ca, in fapt, sa ai curajul sa te exprimi pe tine insuti si sa fi corect tu cu tine in aceasta exprimare este una dintre temele principale ale vietii. Si este o tema la care dai examene in fiecare moment, acum poate mai mult decat in altele.

De aceea ii arunc in fiecare zi o privire gingasa lui Curaj (creionul) si ma inspir. Asa cum este el, mic si fragil, imi da curajul sa privesc cu optimism ceea ce se intampla, sa ascult si sa citesc stirile cu obiectivitate, sa fac tot ceea ce imi sta in putere sa nu incurc pe nimeni prin conduita si comportamentul meu si, mai ales, sa nu ma las prada emotiilor negative si ingrijorarii. Am ales sa traiesc fiecare moment ca fiind unic, sa ma bucur de ceea ce am acum, de bucuria pe care pot sa o simt si sa o ofer acum si, mai ales, sa ma bucur de liniste. Si de arta. De carti bune scrise de persoane mai intelepte decat mine. De persoane care au inteles ce inseamna cu adevarat sa ai curaj.